Contractele de achiziție publică reprezintă o categorie de contracte din ce în ce mai des întâlnită în practică. Suntem adesea bombardați cu știri privind, îndeosebi, neregularitățile constatate în legătură cu atribuirea și încheierea acestor contracte. În acest context, se ridică întrebarea firească: ce se întâmplă cu acele contracte de achiziție publică care au fost încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale?
O astfel de întrebare este cu atât mai pertinentă cu cât este posibil ca respectivele contracte să fi fost deja executate și să-și fi produs efectele la momentul la care se constată nulitatea. De asemenea, este posibil ca respectivele contracte să fie unele cu executare succesivă, în cazul cărora obligațiile părților se execută în timp, cum sunt anumite contracte de lucrări sau servicii. Sunt obligate părțile, efect al constatării nulității contractului, să-și restituie prestațiile deja executate sau nulitatea va produce efecte doar în legătură cu prestațiile viitoare care nu au fost executate la momentul constatării nulității?
Contractele de achiziție publică (spre deosebire de alte categorii de contracte care își au izvorul, în principal, în Codul civil) beneficiază de o reglementare specifică reprezentată îndeosebi de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii (OUG nr. 34/2006).
În cuprinsul acestui act normativ, mai precis la art. 287 10 alin. (6), se prevede că în toate cazurile în care sancțiunea nulității nu poate avea efect retroactiv, întrucât desființarea obligațiilor contractuale deja executate este imposibilă, instanța va aplica în plus și sancțiunea amenzii. Așadar, s-ar putea interpreta că OUG nr. 34/2006 consacră principiul potrivit căruia, în cazul contractelor de achiziție publică cu executare succesivă (doar în cazul acestor contracte se pune problema unor prestații deja executate și a unor prestații care vor fi executate în viitor), nulitatea va produce efecte doar pentru viitor.
O astfel de abordare a fost consecventă concepției clasice dezvoltate sub imperiul vechiului Cod civil, potrivit căreia, în cazul contractelor cu executare succesivă, nulitatea poate produce efecte doar pentru viitor, datorită unei imposibilități obiective de restabilire a situației anterioare.
Pe de altă parte însă, Noul Cod Civil, prin art. 1254 alin. (3), consacră principiul restituirii prestațiilor executate chiar și în cazul contractelor cu executare succesivă. Potrivit prevederilor menționate “[î]n cazul în care contractul este desfiinţat, fiecare parte trebuie să restituie celeilalte, în natură sau prin echivalent, prestaţiile primite, […], chiar dacă acestea au fost executate succesiv sau au avut un caracter continuu.”
Dată fiind reglementarea diferită a aspectelor privind restituirea prestațiilor executate în temeiul contractelor cu executare succesivă încheiate după intrarea în vigoare a Noului Cod Civil[1], lovite de nulitate absolută, trebuie stabilite care sunt dispozițiile legale ce vor prevala.
Așadar, vor prevala, oare, dispozițiile legii speciale, reprezentate de OUG nr. 34/2006, sau cele ale legii generale, reprezentate de Codul civil? La o primă vedere, am fi tentați să considerăm că au prioritate de aplicare dispozițiile OUG nr. 34/2006, ca lege specială față de dispozițiile Codului civil, care reprezintă reglementarea generală în materie, în baza principiului lex specialis derogat legi generali.
Însă, în cuprinsul Legii nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, mai precis la art. 230 alin. (1) lit. bb), este reglementat contrariul celor de mai sus, în sensul că la data intrării în vigoare a Noului Cod Civil se abrogă orice dispoziţii contrare, chiar dacă acestea sunt cuprinse în legi speciale.
Prin urmare, apreciem că la data intrării în vigoare a Noului Cod Civil au fost abrogate implicit dispozițiile art. 28710 alin. (6) din OUG nr. 34/2006 din interpretarea cărora ar rezulta că nulitatea produce efecte doar pentru viitor, astfel încât, în prezent, s-ar pune problema restituirii prestațiilor în cazul contractelor de achiziție publică cu executare succesivă chiar și pentru trecut.
Rămâne de văzut care va fi modalitatea practică prin care instanțele de judecată vor stabili contravaloarea prestațiilor ce trebuie restituite, în cazul contractelor de achiziție publică cu executare succesivă a căror nulitate a fost constatată (atunci când nu este posibilă restituirea în natură), pentru a da eficiență principiului reglementat de Noul Cod Civil
În cazul contractelor încheiate anterior intrării în vigoare a Noului Cod Civil, apreciem, în temeiul prevederilor art. 102 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil potrivit cărora “contractul este supus dispoziţiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce priveşte încheierea, interpretarea, efectele, executarea şi încetarea sa” ca fiind aplicabile dispozițiile în vigoare la data încheierii contractului în privința efectelor nulității.(sursa noulcodcivil.ro)